Descriere

Dacă repertoriul din sudul şi estul Carpaţilor este dominat de dansurile de grup, Transilvania propriu-zisă se caracterizează prin preponderenţa dansurilor de perechi şi a celor fecioreşti, acestea din urmă executate în ceată, fiind până la o oarecare limită o îmbinare dintre dansurile solistice cu caracter de întrecere şi cele de grup, dar rezervând mâinilor un loc important în exprimarea coregrafică.
Termenul de ”ceată” este justificat prin aceea că, într-o arie mai largă, cea mai mare parte a dansurilor din această categorie este strâns legată de ceata feciorilor, ceata căluşarilor sau chiar şi a mascaţilor. Dispunerea dansatorilor în cadrul formaţiei de ceată cunoaşte forme multiple: cerc, semicerc, şir, linie sau flanc. „Jocurile fecioreşti sunt manifestări coregrafice de mare virtuozitate, în desfăşurarea cărora plastica mişcărilor şi ritmul se îmbină organic în forme aproape desăvârşite. Ele cuprind o largă gamă de mişcări cu caracter atletic care incubă o armonie somatică (întregul corp în mişcare coordonată) aproape perfectă: sărituri mari, flexiuni adânci, diferite bătăi pe sol, bătăi în pinteni, elemente acrobatice, toate acestea executate cu amplitudine mare”. Tehnica de lovire cu palmele pe segmentele picioarelor, ca o caracteristică esenţială, este atestată documentar din secolul al XVIII-lea.

Jocul Fecioresc impresionează prin bogăţia, frumuseţea şi virtuozitatea lui. Cu toate că tipurile de Joc Fecioresc, luate în parte, diferă de la o zonă folclorică la alta, ele au multe trăsături comune care le situează într-o categorie aparte, mult deosebită de celelalte jocuri bărbăteşti din România.
Jocurile fecioreşti din Transilvania sunt jucate de feciori, de tineri căsătoriţi şi chiar de bătrâni. Ele oglindesc un bogat conţinut de idei şi sentimente. Strigăturile, mai ales cele la comandă, nelipsite în Jocul din Transilvania, vin să întregească şi să sublinieze acest conţinut cinetic. „Atunci când joacă Fecioreasca tinerii însuraţi, jocul acestora este şi mai înflăcărat”, afirmă C.I.Flinţiu, care completează că: “în afară de tinerii însuraţi, mai joacă Fecioreasca şi bătrânii. De obicei însă ei joacă numai la nunţi şi numai după ce au ciocnit pahare de vin, deci când sunt în plină voie. Jocul lor este mai potolit, dar frumuseţea şi executarea dibace a figurilor impresionează.”